Wednesday 19 December 2007

rabdarea

nisipurile libiei se asterneau tacute
peste ei in ei
inveleau navaleau
pliurile cancerului
clipoceala apei
pieptul greu de ani
Am iubit mereu
cercul pe care-l face inceputul
cu sfarsitul.
Carnea sfanta a asteptarii
mi s-a asezat tacuta
pe tample
Nu s-a incheiat,
nu, nu inca

nasterea formei

Am vazut deodata
ceva minunat,
si nu eram departe.
Lemn in 3 forme
podeaua a tasnit spre mine
neteda, lucioasa, cu arcul luminii
subtiat lenes intr-o parte
lemnul forma nesfarsit monoton
forma 1
Pe monotonul formei 1
sta arcuit, cioplit, incapator,
construit sa primeasca,
un scaun cu picioarele romb.
forma 2.
forma 1
si forma 2
sunt in ele insele forme
pefecte
vazandu-le nu mai am nimic
de cerut,
forma unu imi umple pieptul
forma doi implineste asteptarile
Ochiul roteste satisfacut:
forma unu, forma 2.
Usa! In volumul ochiului
S-a lovit oglindindu-se usa.
In ele insele, cele 3 sunt
forme pefecte
ochiul meu e satisfacut
implinit
pieptul plin
maini, picioare, nas, urechi,
inca nu am
formele trei implinesc desavarsit
nevoile mele.
Gol. Usa e pliata
vertical paralel se lafaie
un intuneric, un gol.
Ceva in ochiul meu
e nedumerit, si napraznic,
vin inspre mine senzatii noi
ochiul meu se plimba pe
forma 1 monotona
forma 2 curbata
forma 3, care in ele insele
erau perfecte si asteptarile
mele in ele se intregeau
perfect.
Nu privi mai sus!
Cuminte, ochiul se intoarce
la primul triunghi.
Dar mai e ceva...
Ceva neimplinit
o nostalgie
ce e nu mai e egal cu ce a fost
ochiul meu oglindeste, in
forme, reflectia mincinoasa
a unui intuneric care-a fost
care e chiar indarat, dedesubt,
sustinut de forma 3.
Mana mea dreapta se trezeste
incet.
A apuca. Ce ochiul oglindeste
mana se ridica, apuca.
Nu mai sunt una, sunt
multi.
Triunghiul formei imi apare
mic, circumastantial, marunt,
cand deschiderea formei,
defscaerea intunericului,
imi arunca spre ochi,
spre nas, spre urechi,
grele de senzatii, minunate
nenumarate,
miriadele de forme.