Sunday 28 October 2007

Din trecut

Te iubesc cand nu esti. Cand te apropii, dispar.
Fa-ma sa-mi iubesc trupul. O sa-mi amintesc.

Friday 5 October 2007

viata

fanta cerului de unde se scurge lumina
priviti, e un porumbel alb
din ciocul lui ia forma o picatura de viata
din imaginea cerului curge infricosator si albastru un cal maiestuos
ia forma luminii
tasneste
galop
ia forma sunetelui
sunetul devine culoare
culoarea devine argint
metalul din inima pamantului se rascoala impotriva materiei
hei, sacul asta il car demult
demult il car
nu mai am scapare
ieri de aruncam sacul imi aruncam mana dreapta
alaltaieri de imi aruncam sacul jumatate din corp
jumatate din corp
imi aruncam
si mai demult inca intre mine si sac nu era diferenta
dar acum
acum luati sacul asta
sacul asta nu mai are intrebuintare
in el tot ce-i bun si tot ce-i rau in lumea asta
a fost
dar acum nu mai are intrebuintare
sacul devine greu ca o frunza
usor ca un melc
mainile mele libere se joaca in mii de cristale
lichide
usoare
spumante
ca o viata netraita
ca un copil nenascut
asa imi canta materia pe la urechi
si doamne, cantecul asta
neauzit de urechile omenesti a fost
cand mai era inca viata
viata era a sacului
dar acum fara viata
tot universul odihneste
intre mainile mele
deschise

fara sfarsit

ei doi mergeau pe o strada senina. de-a latul strazii strajuiau stejari. in stejari secerile nu mai fusesera smulse demult. leganau incetosate de lacrimi. picurau. gangureau. nimeni nu le mai crea. gandurile curgeau libere, lesurile gandurilor gandite ramaneau agatate de ferestre, lumina lor palpaia incet si se stingea. sunetele se inmulteau in jurul lor, haotice, cristaline, bulversante, inmultite de culori, de proiectia luminii in straturi. materia se scurgea incet din sunet in forma din forma in sunet. si inca nu m-am inmultit. si inca nu m-am inceput. si inca mai sunt. gandi el. ea nu gandea. simturile ei erau ascutite ca materia si usoare ca lumina. palpaia stejarul sub fruntea ei. mainile ei clatinau incet culorile din ape. parul ei fulguia pe langa zid. cand ea trecea, raul era rau, ea era rau. cand ea trecea campul era camp ea era camp. taurul de trecea pe langa ea lumina ei lua forma taurului si taurul se inmultea in ea si din ea in sunet si din sunet in forma. si lumea ei nu mai avea sfarsit.

cuvantul alb

ciocanitoarea rosie
cocosul incetosat de lacrimi

uneori cuvientele, cand au atasate de ele intelesuri, pot crea lumi incredibile

dar cuvantul alb?