nisipurile libiei se asterneau tacute
peste ei in ei
inveleau navaleau
pliurile cancerului
clipoceala apei
pieptul greu de ani
Am iubit mereu
cercul pe care-l face inceputul
cu sfarsitul.
Carnea sfanta a asteptarii
mi s-a asezat tacuta
pe tample
Nu s-a incheiat,
nu, nu inca
No comments:
Post a Comment