Tuesday 25 August 2009

Maria

Maria traieste intr-o casa alba. Vesmintele ei sunt albe. Cerul din fata ferestrei e de un albastru atat de deschis incat pare alb. Cand e trista Maria picteaza. Foloseste alb, albastru, negru, rosu, uneori galben, dar la sfarsit tot ce picteaza pare imperfect, atunci Maria acopera totul din cateva miscari, cu o pensula mare, in alb. Maria coboara uneori din casa ei de pe colina si se amesteca printre oameni. Atunci hainele ei devin albastre, gri, rosii, visinii, verzi. Cerul ei devine alb albastru cenusiu violet. Si in ochii ei se citeste o sfiala ciudata, o rusine crunta pentru fiecare secunda care trece. Cu cat se amesteca mai mult printre oameni, cu atat cerul ei, hainele ei, ochii ei se strang innegurati intr-o ceata, o indepartare, o mazga incolora prin care abia abia mai poate vedea realitatea. Atunci Maria plange si se zbate. Stie ca e intr-o inchisoare si inchisoarea se strange din ce in ce in jurul ei. Stie ca perceptia ei nu e clara, dar cu cat se zbate mai mult, cu atat mai mult se scufunda.
Maria moare cate putin in fiecare zi.

1 comment:

Maria said...

maria moare in fiecare zi...
cine este aceasta maria?:)